Geneza 38-40

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iuda şi Tamar

38 În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi şi a tras^(A) la un om din Adulam, numit Hira. ² Acolo, Iuda a văzut^(B) pe fata unui canaanit, numit Şua^(C). A luat-o de nevastă şi s-a culcat cu ea. ³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er^(D). ⁴ A rămas iarăşi însărcinată şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan^(E). ⁵ A mai născut iarăşi un fiu, căruia i-a pus numele Şela^(F); Iuda era la Czib când a născut ea. ⁶ Iuda a luat^(G) întâiului său născut, Er, o nevastă numită Tamar. ⁷ Er^(H), întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, şi^(I) Domnul l-a omorât. ⁸ Atunci, Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui^(J) tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămânţă fratelui tău.” ⁹ Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a^(K) lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. ¹⁰ Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi^(L) pe el. ¹¹ Atunci, Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi^(M) văduvă în^(N) casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şela.” Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s-a dus şi a locuit în casa tatălui ei.

Păcătuirea lui Iuda cu Tamar

¹² Au trecut multe zile şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut^(O) zilele de jale, Iuda s-a suit^(P) la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul. ¹³ Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta şi i-au zis: „Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.” ¹⁴ Atunci, ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine şi a şezut^(Q) jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Şela se făcuse mare^(R), şi ea nu-i fusese dată de nevastă. ¹⁵ Iuda a văzut-o şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa. ¹⁶ S-a abătut la ea din drum şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Căci n-a cunoscut-o că era noru-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?” ¹⁷ El a răspuns: „Am^(S) să-ţi trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un^(T) zălog până îl vei trimite?” ¹⁸ El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?” Ea a zis: „Inelul^(U) tău, lanţul tău şi toiagul pe care-l ai în mână.” El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea, şi ea a rămas însărcinată de la el. ¹⁹ Ea s-a sculat şi a plecat; şi-a scos marama^(V) şi s-a îmbrăcat iarăşi în hainele de văduvă. ²⁰ Iuda a trimis iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mâinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o. ²¹ A întrebat pe oamenii locului şi a zis: „Unde este curva aceea care stătea aici la Enaim, pe drum?” Ei au răspuns: „N-a fost nicio curvă aici.” ²² Adulamitul s-a întors la Iuda şi i-a spus: „N-am găsit-o şi chiar oamenii de acolo au zis: ‘N-a fost nicio curvă aici’.” ²³ Iuda a zis: „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta, şi n-ai găsit-o.” ²⁴ Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, noră-ta, a curvit^(W) şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară ca să fie^(X) arsă.” ²⁵ După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela ale cui sunt lucrurile acestea am rămas eu însărcinată; vezi^(Y), te rog, ale cui sunt inelul^(Z) acesta, lanţurile acestea şi toiagul acesta.” ²⁶ Iuda le-a cunoscut^(AA) şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată^(AB) decât mine, fiindcă n-am dat-o^(AC) de nevastă fiului meu Şela.” Şi nu s-a mai împreunat^(AD) cu ea de atunci. ²⁷ Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni. ²⁸ Şi, în timpul naşterii, unul a scos mâna înainte; moaşa i-a apucat mâna şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit cel dintâi.” ²⁹ Dar el a tras mâna înapoi şi a ieşit frate-său. Atunci, moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereţ^(AE) (Spărtură). ³⁰ În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roşu la mână; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu).

Iosif, în Egipt

39 Iosif a fost dus în Egipt, şi Potifar^(AF), dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat^(AG) de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo. ² Domnul^(AH) a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. ³ Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea^(AI) să-i meargă bine ori de ce se apuca. ⁴ Iosif^(AJ) a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste^(AK) casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea. ⁵ De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat^(AL) casa egipteanului din pricina lui Iosif, şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp. ⁶ Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură^(AM) şi plăcut la chip.

Fecioria lui Iosif

⁷ După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te^(AN) cu mine!” ⁸ El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. ⁹ El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum^(AO) aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc^(AP) împotriva lui Dumnezeu?” ¹⁰ Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreune cu ea. ¹¹ Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei, ¹² ea^(AQ) l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă. ¹³ Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară, ¹⁴ a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare. ¹⁵ Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” ¹⁶ Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. ¹⁷ Atunci i-a vorbit^(AR) astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine. ¹⁸ Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” ¹⁹ După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat^(AS) foarte tare. ²⁰ A luat pe Iosif şi l-a aruncat^(AT) în temniţă^(AU) în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului, şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.

Iosif, în temniţă

²¹ Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut^(AV) să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. ²² Şi mai-marele temniţei a pus^(AW) sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. ²³ Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul^(AX) era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.

Iosif tâlcuieşte visele în temniţă

40 După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul^(AY) şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. ² Faraon s-a mâniat^(AZ) pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor. ³ Şi^(BA) i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. ⁴ Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, şi au stat mai multă vreme în temniţă. ⁵ Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. ⁶ Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti. ⁷ Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” ⁸ Ei i-au răspuns: „Am^(BB) visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile^(BC) sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.” ⁹ Mai-marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. ¹⁰ Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi. ¹¹ Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.” ¹² Iosif i-a zis: „Iată^(BD) tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe^(BE) sunt trei zile. ¹³ Peste trei zile, Faraon te^(BF) va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. ¹⁴ Dar adu-ţi aminte^(BG) şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate^(BH) faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta. ¹⁵ Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici^(BI) n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” ¹⁶ Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. ¹⁷ În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot, pe capul meu.” ¹⁸ Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i^(BJ) tălmăcirea. Cele trei coşuri sunt trei zile. ¹⁹ Peste trei zile^(BK), Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.” ²⁰ A treia zi, era ziua naşterii^(BL) lui Faraon. El a dat un ospăţ^(BM) tuturor slujitorilor săi şi a scos afară^(BN) din temniţă pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi: ²¹ pe mai-marele paharnicilor l-a pus^(BO) iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul^(BP) în mâna lui Faraon, ²² iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat^(BQ), după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif. ²³ Mai-marele paharnicilor nu^(BR) s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.